Știți momentele acelea din copilărie când prindeai din aer un „norocel”? (Pentru cei mai tineri, care poate nu au trăit așa ceva, căci obiceiurile se pierd în timp: norocelul era un puf alb călător — fie puful de la plopi, la care acum suntem alergici 😊, fie puf de la păpădie.) Odată prins acest norocel, ne puneam o dorință cu ochii strâns închiși, scuipam de trei ori — ptiu, ptiu, ptiu — pe norocel și îl băgam „în sân”. Mai, și ce să vezi, dorința aia chiar se împlinea! Apo

Cei care mă cunosc știu că, pentru mine, nu este ușor să public pe social media lucruri ce țin de zona de terapie. De multe ori îmi place...

Viața este un șir constant de provocări, de situații noi care trezesc în noi sentimente dintre cele mai variate – unele mai intense decât...

Ce simt că ne lipsește ca societate este cultura prevenției. Și nu doar în ceea ce privește sănătatea fizică, ci în toate aspectele...