Am emoții. Și e în regulă.

Azi a fost o zi cu emoții, nu doar pentru că am mers să vorbesc în fața adolescenților despre tema mea de suflet — dependența și emoțiile — ci și pentru că printre ei s-a aflat și al meu 😊

Am observat uimirea când am anunțat la început că „am emoții” (și da, aud des treaba asta cu „cum adică tu ai emoții și mai ești și terapeut?” 😉), dar cel mai fascinant pentru mine este să fiu prezentă în corpul meu și să observ cum se schimbă senzațiile atunci când vocea mea face auzit acest lucru. „Am emoții”, spus cu voce tare, pentru mine înseamnă că umerii devin relaxați, obrajii nu se mai înroșesc, vocea nu îmi mai tremură, iar anxietatea se transformă în ceva confortabil. Vine la pachet cu acceptarea momentului și cu bucuria de a fi într-un context plăcut.

Cu ce am rămas eu din această experiență a fost un pic de tristețe. Desigur, știam că adolescența este provocatoare, că totul e intens emoțional și impulsiv, dar m-am conectat puțin la miezul singurătății și, de aici, a apărut ușor, cu încredere, tristețea. Vorbind, spre încheierea workshopului, despre ideea că dependența nu este problema, ci doar modul în care reacționăm la emoții, focusul s-a mutat pe emoții și pe importanța lui „a fi prezent” și a observa ce simt. Povestindu-le cum m-a ajutat pe mine să spun la început „am emoții” și cum emoția se schimbă când o numim și o împărtășim cu alții, am primit un feedback timid: „Cu cine să vorbesc, doamna, despre emoții?”, pentru că niciun prieten nu e disponibil pentru așa ceva.

Concluzia ar fi: construiți-vă prietenii bazate pe încredere, pe disponibilitatea de a vorbi. Ascultați mai des omul de lângă voi. Plictisiți-vă împreună, râdeți împreună, fiți triști sau furioși împreună. Dacă nu puteți sta sau nu știți cum să reacționați la emoțiile altcuiva, numiți asta, astfel încât celălalt să nu creadă că nu vă pasă. Întrebați: „Cu ce te pot susține sau cu ce te pot ajuta?”

A fi în contact fizic cu cineva poate reduce plictiseala, a admite ce simt poate reduce rușinea, a fi ascultat poate reduce senzația de singurătate — iar acestea sunt, de fapt, temele principale care duc la consumul dependent.