Dependența între trup și suflet

Cei care mă cunosc știu că, pentru mine, nu este ușor să public pe social media lucruri ce țin de zona de terapie. De multe ori îmi place ca experiențele să rămână doar cu mine, mai ales atunci când simt sacralitatea momentului.

De data aceasta, însă, simt să împărtășesc cu voi o parte din ceea ce am trăit în cadrul evenimentului Dependența între trup și suflet, invitată fiind în Biserica „Sfânta Treime” din Șcheii Brașovului, alături de părintele Bogdan Bădiță.

Atmosfera a fost una așezată, liniștită, plină de pace — ca un acasă, ca într-o familie, ca o poveste spusă la gura sobei, iar curiozitatea și deschiderea oamenilor prezenți m-au emoționat.

Cred că lucrul cel mai important pe care l-am spus în această discuție, și cu care sper că oamenii au plecat (și cu care aș vrea să rămână), este faptul că viața este și cu bune și cu mai puțin bune. Viața este și cu emoții pozitive — fericire, bucurie, stare de bine, încântare, curiozitate, iubire — dar și cu aspecte mai neplăcute: durere, tristețe, supărare, dezamăgire, dezgust. Și lista poate continua. Iar ce este important este să învățăm să le gestionăm potrivit.

Consumăm atunci când vrem să amorțim ceva ce este prea mult pentru noi, apoi devine obișnuință, ca mai apoi obiectul consumului să fie însăși viața (devine prietenul meu, familia mea, ocupația mea, sensul vieții mele).

Când vine vorba de doruri, durere, tristețe, traumă, pierdere, este nevoie să primim spațiu să le trăim sănătos și, pentru asta, uneori e nevoie de o echipă întreagă, de un sat: vecin, prieten, iubit, frate/soră, mamă, tată, medic, psiholog, duhovnic.

O întrebare cu care am rămas și care m-a provocat: părintele m-a întrebat dacă le recomand oamenilor din terapie să meargă la spovedanie sau către un duhovnic. Răspunsul meu inițial a fost un „nu” destul de ferm.

Reflectând după eveniment, am realizat că, de multe ori, recomand în terapie ceea ce pentru mine a fost valoros: o carte, un film, un medic. E o recomandare, nu un sfat, pentru că în terapie nu dăm sfaturi. Doar împărtășesc ceea ce a avut sens pentru mine, deși nu înseamnă că va avea același impact pentru altcineva.

Astăzi, însă, pot răspunde altfel la întrebare și asta pentru că, în dialogul cu părintele Bădiță, am simțit că mi-a fost creat un spațiu de non-judecată, de încredere, de blândețe, de acceptare, de a exista și a fi așa cum sunt eu.

Vorbeam împreună despre pilonii identității noastre (familie, pasiuni, timp liber, relații, carieră, credințe și valori, spiritualitate) și despre cât de important este pilonul spiritualității, al credinței — unul din peretii de rezistență ai sinelui nostru.

De aceea, dacă ești în Brașov și simți nevoia să întărești această parte din tine sau pur si simplu cauti o comunitate, îți recomand măcar o vizită la Biserica „Sfânta Treime” din Scheii Brasovului. Poate îl vei cunoaște pe părinte, poate îl vei întâlni în alte contexte sau poate vei descoperi ceva nou în tine. Caută-ți satul de care ai nevoie ❤

Photo credit: Ioan Bobit