top of page
Search
  • Writer's pictureOana Megulete

Durerea asociată pierderii: cum înveți să o accepți, să o gestionezi și să pășești spre vindecare

Uneori, este suficient să lipsească o singură persoană pentru ca întreaga noastră lume să fie pustie.



În următoarele 5 minute vei afla:

– O perspectivă asupra durerii, cu etapele sale și elementele ce au impact asupra ei. – Câteva idei ce pot fi resurse valoroase în gestionarea durerii.


Durerea este, cu siguranță, resimțită în mod diferit pentru fiecare dintre noi, atunci când trecem printr-o pierdere, fie că vorbim de moartea unei ființe iubite, de pierderea unui job sau de un proiect drag nouă, sau de o despărțire de partenerul(a) cu care am împărtășit visuri și obiective comune de viitor.


Tristețea profundă doare, sunt senzații corporale ce pot fi trăite și resimțite intens de o mare parte din persoanele care se confruntă cu ea: „mă doare inima”, „îmi simt inima ruptă în mii de bucăți” sunt adesea expresii întâlnite în cabinet, iar pe lângă acestea sunt multe „de ce-uri”, o lipsă acută de sens, iar speranțele sunt și ele minore sau lipsesc cu desăvârșire.





Durerea vine în faze, iar fiecare o resimte diferit


Ar fi important de punctat că atunci când apare, durerea se întâmplă în faze, durerea în avans este cea specifică șocului inital la primirea veștii și este însoțită de negarea firească a realității; urmează apoi durerea acută, care vine la pachet cu blocajul emoțional, acea paralize psihică, sentimentul de amețeală, acea stare în care nu cred că e real ce se mi se întâmplă.


Durerea amestecată este o perioadă de furtuni emoționale și experiențe contradictorii, de căutări interioare, vină și autocritică, în care durerea continuă să se manifeste în valuri de trăiri emoționale. Tot specifice acestei perioade sunt singurătatea și izolarea, precum și gândurile obsesive. De asemenea, tot acum se poate descoperi nevoia de a modifica tipare comportamentale timpurii care nu mai servesc niciunui scop. Acest proces este atât de dureros pe cât este de important, fiind decisiv, pentru că înseamnă renunțarea pentru totdeauna la ideea că mai poți aduce înapoi ceea ce ai pierdut.


În cele din urmă, perioadele de „normalitate” devin mai frecvente și pot dura mai mult. Se reiau activitățile sociale într-o anumită măsură, iar persoana se poate bucura din nou de situațiile și evenimentele care înainte îi făceau plăcere sau poate descoperi noi lucruri, care pot produce încântare și bucurie. Amintirile dor mai puțin, iar persoana acceptă că viața merge înainte.

Durerea târzie este specifică unei perioade cuprinse între un an și patru ani, persoana care trece prin perioada de pierdere își poate construi un nou stil de viață înrădăcinat în tipare de gândire, emoționale și comportamentale, care pot fi la fel de plăcute ca și înainte. Cu toate acestea, singurătatea poate fi resimțită în continuare, însă este mult mai acceptată, iar persoana începe să se gândească și la viitor, nu doar la trecut.


Durerea latentă este ceea ce simți atunci când, deși timpul a trecut, nimic nu mai este la fel, persoana nu mai este la fel, este o durere mai moale, mai puțin intensă, însă prezentă, atunci când sunt întâlniți stimuli care amintesc de acea pierdere.



Sursa foto: freepik - <a href="https://www.freepik.com/photos/alone-girl">Alone girl photo created by mindandi - www.freepik.com</a>

27 views0 comments

Recent Posts

See All
bottom of page