top of page
Search
  • Writer's pictureOana Megulete

De la suferință la schimbare

Curba schimbării: suferința, o experiență unică trăită diferit de fiecare

Problemele mele sunt minore în comparație cu ce probleme au alții…

« nici nu am dreptul să mă plâng… »

« Alții nu au ce mânca, iar eu mă plâng de… »

Iar lista poate continua..


Pentru a explora acest aspect aș lua două exemple. Să presupunem primul caz ca fiind al unui copil de 2 ani căruia deși i se explică faptul că va rămâne temporar la bunici pentru că mama trebuie să se întoarcă la serviciu și nu are cine să îl supravegheze cât ea este plecată, el va experimenta un cumul de emoții intense la despărțirea de mamă. Va fi pe de-o parte frica și poate anxietatea că mama nu se va mai întoarce, frica de bunici pentru că nu este foarte familiar cu ei și cu noul loc care îi devine dintr-o dată “acasă”. Pe de altă parte va trăi tristețea că mama nu mai este lângă el, furie că a fost abandonat și nu este corect pentru el, iar nevoile lui de a fi cu mama nu îi sunt îndeplinite. Intensitatea emoțiilor va varia evident în funcție de mai mulți factori: mediu, persoanele care devin dintr-o dată persoane de atașament, relația pe care o stabilește cu aceștia, personalitatea sa și așa mai departe…

Copilul va păstra însă această tensiune permanent pentru că va încerca să anticipeze “când vine mama?”. La un anumit interval de timp mama va veni și apoi va pleca iar, generând un ciclu continuu de intensitate emoțională pe care copilul fie o va manifesta în exterior dacă este încurajat să facă asta, fie o va păstra în interior înmagazinând-o, fiind astfel “ un copil puternic”.


Să luam și cel de-al doilea exemplu cu un copil de vârstă similară care își pierde definitiv mama și i se explica acest fapt, că mama nu mai este și nu o va mai vedea niciodată. Copilul va intra în ceea ce numim doliu, însă are capacitatea de a integra și procesa acest lucru în mod sănătos pentru că va plânge, va fi trist, va fi furios și într-un final va accepta ideea că nu o va mai vedea niciodată pe mama sa. Totuși, nu va trăi în acea tensiune, acel stres continuu, în acel ciclu de intensitate emoțională ca cel din primul exemplu redat.

Sigur, dacă ar fi să le punem pe o axa a gravitații sau a importanței evenimentelor, cazul “abandonului la bunici” ar fi undeva spre scoruri mai mici în timp ce cazul “pierderii definitive a mamei” se va clasa spre scoruri înalte. “Măcar primul își va revedea mama” puteți spune, însă în ceea ce privește durerea și intensitatea emoțională ambele pot fi la fel de intense, sau primul poate fi mult mai intens emoțional și cu repercusiuni pe termen lung.

Ceea ce vreau să subliniez este că durerea sau alte trăiri emoționale sunt unice, la fel ca și noi, iar fiecare are dreptul să se gândească și la propriile suferințe.


Astfel că:

– Nu compara și nu justifica invalidând astfel ceea ce simți;

– Nu te bloca în ideea că alții au probleme mai mari ca tine;

– Nu reține ceea ce este intens și greu de dus sub masca « eu sunt puternic » ;


În schimb:

– Dă atenție la ce e prea mult pentru tine;

– Dă-ți voie să simți și să lași să fie, așa cum sunt ele, lasă-le să se manifeste într-un mod sănătos;

– Împărtășește cu un prieten/a ceea ce simți sau cu un terapeut, nu trebuie să treci singur prin această suferință;

– Avem capacitatea de a crește și de a integra fiecare etapă firească prin care trecem atunci când vine vorba de durere sau suferință.


Și că tot și-a găsit spațiu și tema durerii sau a suferinței în cele de mai sus, iată care sunt etapele descrise de Kubler – Ross în “Curba Schimbării“, prin care trecem atunci când suntem supuși durerii. Despre ea poți găsi numeroase cercetări pe care le-a făcut observând pacienții cu boli terminale, cercetări ce au dus la teoretizarea acestei curbe.



Ce aș adăuga în loc de încheiere este că uneori parcurgem etapele firesc una câte una, alteori rămânem blocați într-o anumită etapă sau ne reîntoarcem la o etapă pe care credeam că am încheiat-o. Nu există o rețetă de succes, subliniez din nou unicitatea fiecărei persoane!


De asemenea un astfel de proces ce implică durere, mai ales în etapele de început, vine cu diferite simptome normale : insomnie, anxietate, panică, lipsa apetitului, scădere în greutate, energie joasă sau masca puternicului care face față situației cu bine, prin detașare emoțională.


27 views0 comments
bottom of page