Despre nevoi de baza

Te salut! În videoclipul de mai jos vei găsi, pe scurt, o perspectivă generală asupra nevoilor fundamentale din copilărie. Scopul este să te ajute să înțelegi mai bine care dintre aceste nevoi ți-a fost mai puțin împlinită și are acum nevoie de atenție și susținere.

Pe larg, aceleasi nevoi dar cu alte detalii:

Nevoia unui loc, unui acasă interior,

Copilul are nevoie din start de un loc adecvat, începând cu uterul, spațiul în care embrionului îi place să se cuibărească, în care este protejat și îngrijit, ținut și transportat, expulzat la momentul potrivit, pentru ca apoi să fie întâmpinat cu dragoste în lume. Dacă ne mulțumește locul pe care-l ocupăm, va susține capacitatea de a relaționa cu sine însusi și cu ceilalți, iar ulterior cu partenerul și copilul. Sentimentul profund al unui drept la existență iradiază seninătate și siguranță. În felul acesta, omul își descoperă un rost și poate să-și ocupe locul în familie, în lume, are dreptul la el.

Nevoia de hrană.

Primele experiențe benefice de după naștere legate de o mamă iubitoare, afectuoasă, căreia îi place să-și alepteze copilul, îi recunoaște semnalele și reacționează prompt, îi permit copilului să se consacre încrezător în acțiunea de asimilare a hranei, iar sațietatea se transformă într-o experiență pozitivă, nefiind nici excesivă, nici insuficientă, scutit fiind în același timp de situații perturbatoare în ce privește alimentația. De asemenea, hrana emoțională vine spre el in flux sub formă de iubire și care, grație celor mai importante atașamente ale copilului, cele nemijlocite cu mama și tatăl, își găsește expresia în dăruirea tandră. Hrana afectivă îmbibă copilul cu senzații corporale agreabile, ce prezintă pentru el înțelesul palpabil al fericirii. Ulterior, aceste experiențe benefice duc la sentimentul fundamental de satisfacție, traită precum ceva bun. împăcarea interioară, sentimentul unei optime stime de sine și capacitatea de a-și purta singur de grijă sunt achizițiile aduse de satisfacerea acestei nevoi bazale. Cine s-a împlinit de pe urma ei o poate dărui mai departe și mai târziu va putea să-și înveșmânteze în iubire și legătura cu proprii copii.

Nevoia de susținere și sprijin.

În primele luni de viață, când nou născutul nu se poate mișca singur, el are nevoie de sprijinul figurilor sale de atașament.

Modul în care o mamă, un tată, îl țin pe cel mic, determină prezența sau absența sentimentului de siguranță resimțit de cel mic.

Derularea procesului său de creștere necesită în permanență din partea părinților adoptarea unui nou fel de sprijin adaptat stadiilor prin care trece. Acest sprijin trebuie să fie încurajator, dar să nu fie perceput ca ceva impus. Făcând apel la înțeleptul proverb “iarba nu crește mai repede dacă tragi de ea”, sprijinul acordat copilului ar trebui să fie corelat ritmului său. În felul acesta se menține un echilibru la nivelul organismului, dar se dobândește și o anumită siguranță interioară: Copilul va vădi încredere în controlul mișcărilor sale și își dezvoltă totodată o încredere în propria sa eficacitate.

Acest fapt are un efect motivant și plin de speranță asupra tuturor domeniilor vieții. Desigur, ulterior, achizițiile se vor transfera următoarei generații.

Nevoia de protecție

Bebelușul, fiind neajutorat și dependent, are nevoie de protecția părinților săi, fără de care n-ar putea supraviețui. În uter, el era permanent adăpostit într-un mediu protejat, binetemperat, unde nu se putea răni. După naștere, în cel mai bun caz, află că părinții îl feresc de toate primejdiile, îl apără și acționează spre binele său. În copilărie, ia cunoștință de faptul că părinții săi îl liniștesc când îi este teamă, că îi apără drepturile și se luptă pentru el. Părinții trebuie să îi asigure și o protecție psihică să îl ferească de experiențele care i-ar putea afecta dezvoltarea mentală, cum ar fi de pildă conținutul mediatic inadecvat sau scenele de violență. Bine protejat, un astfel de copil va purta ulterior în sine sentimentul de siguranță, va fi capabil să se relaxeze și să învețe să se apere singur. Dotat cu o atare siguranță lăuntrică, va putea suporta stări tensionate și conflicte și va fi capabil să lupte pentru a-și apăra interesele.

Nevoia de granițe.

Și în acest caz, primele experiențe de limită au loc în iubitorul pântece matern și ele sunt trecute cu succes, dacă femeia beneficiaze ea însăși de un tratament optim. Aici, habitatul fătului este sigur și permite, în cursul sarcinii, experiența unei bune delimitări care ajută fătul să-și testeze forțele. El învață faptul că se poate întinde, dar nu îi va sta niciodată în putință să depășească o anumită limită. Ajunge să-și înțeleagă propria-i putere ca pe o energie pozitivă, întotdeauna sigură. Chiar și mai târziu, granițele pe care părinții i le stabilesc copilului aflat în creștere ar trebui să aibă această calitate: suficient de "elastice" ca să permită puterii infantile să se desfășoare, dar dându-i totodată de înțeles că granițele nu vor putea fi nicicând încălcate. În felul acesta, copilul învață că energia, sentimentele sale, în special furia, creativitatea și bucuria de a plăsmui, se află sub controlul său. Ulterior, la vârsta adultă, va afla că emoțiile își pierd din intensitate și că nevoile au un caracter finit. Treptat, copilul dobândește capacitatea de a se delimita de ceilalți, știe să spună nu, chiar și lui însuși. A învățat să-și evalueze corect puterile, si să-și integreze cunoașterea lor. Același lucru este valabil și pentru felul în care se raportează la sexualitatea sa.